Dacă ați pășit cel puțin o dată într-o sală de sport în timpul unui antrenament de MMA sau de grappling, sau dacă v-ați uitat măcar o dată la un meci cu luptă la sol, cu siguranță ați și făcut, mental, chiar dacă doar timp de o secundă, o legătură cu ceea ce am putea numi sexualitate. Și nu e nimic ciudat la mijloc. MMA-ul, și îndeosebi partea de luptă la sol, implică o formă de atingere care este sancționată social, de obicei, doar în spațiul privat. Iar pentru cineva neinițiat în practicile acestor sporturi, un tip de atingere care este teoretic rezervat dormitorului pare cel puțin neobișnuită în momentul în care ea apare într-un spațiu mult mai public.

Dacă mai adăugăm că sportul, mai ales cel de contact, este un domeniu al masculinității, doi bărbați care se tăvălesc îmbrățișați pot părea cel puțin hilari iar imaginea lor poate trimite la comentarii homofobe, un lucru pe care cei familiarizați cu atmosfera din vestiarele sportivilor îl știu foarte bine. Dar ce se întâmplă însă în momentul în care iese la iveală homosexualitatea unui sportiv? Situația este destul de rară în sporturile de echipă, iar în MMA orientarea sexuală explicită a unui sportiv poate pune probleme la antrenament.

La nivel declarativ însă, nimeni nu recunoaște asta. Dana White, președintele UFC; a vorbit la un moment dat despre posibilitatea apariției unei astfel de situații în organizația pe care o conduce, dar a spus că asta nu ar trebui să pună niciun fel de probleme. Din păcate însă, lucrurile nu stau chiar așa printre sportivi. Rodrigo Minotauro Nogueira a arătat asta într-o discuție recentă cu UOL Esporte, în care a afirmat că, deși nu are nicio problemă cu orientarea sexuală a cuiva, nu s-ar antrena cu un sportiv homosexual. Justificarea lui a fost destul de simplă. Nogueira a spus că, deși el nu dă nicio tentă sexuală antrenamentului, s-ar simți ciudat în fața unui homosexual care ar putea face acest lucru și profita de atingerea și de apropierea din sală.

Indiferent de declarația lui Dana White, ceea ce Nogueira a afirmat este probabil ceea ce gândesc cei mai mulți sportivi din MMA și grappling. Însă același gen de argument ar putea fi folosit și de femeile din sport, care s-ar putea astfel opune antrenamentelor mixte din exact același motiv: pentru că bărbații ar putea da o tentă sexuală unei situații legate în primul rând de sport și de încorporarea unor competențe fizice specifice.

Stau însă lucrurile astfel doar pentru că există atingere? Pentru că, dacă eliminăm atingerea din context, același gen de argument poate fi folosit împotriva integrării homosexualilor declarați din orice fel de activitate și duce la segregarea lor. Ba chiar, mai mult, poate fi folosit de femei într-un scop similar.

În orice caz, indiferent despre ceea ce spune, homofobia rămâne o problemă în toate sporturile. MMA-ul și grappling-ul nu fac deloc excepție, ba chiar dimpotrivă.