Toată lumea a auzit de lupta biblică a lui David împotriva lui Goliat, o adevărata încurajare pentru cei care se dau bătuți prea ușor atunci când dau de greu. David era mic, era ușor, nepriceput și trebuia să înfrunte un uriaș care părea să aibă totul de partea lui. Greutate, înălțime, forță și experiență au cedat însă în fața micuțului David, care a avut o tehnică superioară și a nimerit punctul slab al uriașului.

David nu a fost însă singurul om capabil de o asemenea performanță, iar morala poveștii, și cu asta ne îndepărtăm de religie, este că în fiecare dintre noi zace câte un David iar mărimea, uneori, poate să nu conteze și să pălească în fața unor avantaje ceva mai subtile. Un asemenea avantaj, dacă vorbim despre un sport de contact sau despre o luptă propriu zisă, este o tehnică superioară, singurul atribut care poate învinge forța brută.

Această idee a dat naștere jiu-jitsu-lui brazilian la începutul secolului și poate fi văzută ca filosofia definitorie din spatele stilului. Și cu toate că ea tinde să dispară, deoarece toată lumea are acum acces la întregul bagaj tehnic al acestui sport și atributele fizice încep din nou să conteze, din când în când mai apare câte un David care ne face din nou să credem că mărimea nu este totul.

Un astfel de exemplu este Caio Terra. Campion mondial la 20 și ceva de ani, Caio este un adevărat fenomen. A reușit să obțină în mai puțin de trei ani centura neagră  într-un stil în care media este estimată undeva la 10-12 ani. Dar asta nu e tot. In anul în care a fost promovat a și dovedit că o merita, obținând titlul de campion mondial. De atunci, continuă să câștige competiții și să uimească lumea prin performanțele sale, mai ales în cadrul categoriei open. Pentru că jiu-jitsu-ul brazilian, trebuie să precizăm, este unul din puținele sporturi în care există o asemenea categorie, în care pot concura toți sportivii, indiferent de greutate. Iar Caio Terra a reușit să câștige mai multe medalii la open, în concursuri prestigioase și împotriva unor adversari mai grei decât el cu multe zeci de kilograme.

La Jiu Jitsu Brazilian a ajuns întâmplător, datorită mamei lui, care l-a dus la sală. S-a înscris și ea la cursuri pentru a-l convinge să rămână, și într-un final a reușit. Caio a continuat și după ce a renunțat mama lui, devenind un fanatic al sportului, cu o credință aproape oarbă în tehnică și mai puțin în forță și viteză. De altfel, la ultimul campionat Pan-American de jiu-jitsu, Caio Terra a făcut vâlvă cu o declarație care i-a atras multe antipatii. Campionul a spus răspicat nu steroizilor și a cerut teste anti-doping la competiții.

Fight.ro a discutat cu el, despre ascensiunea fulgerătoare în sport și competiții, steroizi, reguli și multe altele. Și putem spune că ne-a impresionat în mod deosebit. Din toate cuvintele lui am putut deduce o singură rețetă a succesului: foarte multă muncă. Oricât am incercat să îl descoasem, nu am aflat nicio formula magică.

Voi începe cu un lucru pe care toată lumea vrea să îl afle. Ce trebuie să faci pentru a bate pe cineva mai mare decât tine? În jiu jitsu cel puțin, nu în MMA sau pe stradă.

Eu nu mă duc deloc la sală. Singurul lucru pe care îl fac este jiu jitsu-ul Brazilian. Ma antrenez și repet exercițiile de foarte multe ori. Încerc să îmi înving toți adversarii cu cele mai mici detalii. De exemplu, încerc să fac toate tehnicile dintr-o singură mișcare, lin, mai degrabă decât să lucrez cu explozie și din mai multe mișcări. Singura problemă este că, pentru a putea face asta, pentru ca o tehnică să poată fi făcută de la cap la coadă dintr-o singură mișcare și fără a lăsa nici un detaliu la voia întâmplării este nevoie de foarte multă muncă și de foarte multă exersare, atât mentală cât și fizică.

Practic, ceea ce încerci să faci este să obții un timing și o tehnică perfecte, din câte înțeleg eu. Așa că te întreb următorul lucru: ce tip de strategie recomanzi cuiva care vrea să poată învinge oameni mai mari și mai puternici și să nu se mulțumească cu categforia lui de greutate?

Pentru a putea învinge în fața unui adversar mai mare, sau pur și simplu în fața unuia mult mai puternic, trebuie să devii un luptător complet. Oricât de bune ar fi tehnicile tale cele mai bune, ar putea fi vorba despre tehnici pe care adversarul tău să le poată anula foarte ușor datorită greutății sau puterii sale superioare. Așa că trebuie să antrenezi absolut tot, până devii capabil să îl prinzi cu ceva. Asta e valabil mai ales la centurile negre, unde nu prea există lacune la partea de tehnică. Altfel, nu prea există o formulă pentru a bate pe cineva mai mare. Trebuie să fii un luptător complet și să te poți simți confortabil în orice poziție posibilă, să ai o tehnică bună și să cunoști foarte bine toate detaliile care fac diferența dintre o tehnică bună și una mai puțin bună.

Speram să îmi poți da rețeta succesului, dar se pare că nu e ziua mea norocoasă. Ai fost vreodată implica într-o luptă de stradă sau într-o altercație în afara sălii? Dacă da, ai folosit ceva învățat la jiu jitsu?

Din fericie, nu am luptat niciodată de când m-am apucat de BJJ.

Cum așa? Ai reușit să faci față mai ușor unor situații cu potențial violent, sau te-au evitat oamenii?

Nu știu, dar bătaia nu mă prea atrage. Cred că orice situație poate fi rezolvată cu o vorbă bună.

Interesant răspuns. Și totuși, cum vezi cu BJJ-ul? Știu că este un sport, dar este și un sport de luptă, așa că și tu ești un fel de bătăuș/luptător, fie că îți place, fie că nu.

Eu nu văd lucrurile astfel. Mă consider un competitor. Nu învăț jiu-jitsu pentru a participa la competiții sau pentru a mă bate/lupta, ci mai degrabă particip la competiții pentru a învăța.

Pe cine admiri în BJJ?

Îi admir pe toți cei care fac mai mult decât să lupte și să câștige. Pe cei care încearcă să promoveze un mesaj inteligent și util, care arată că tehnica este cea care contează și pe cei care predau jiu jitsu brazilian pentru că iubesc sportul și pentru că le place să predea. Un astfel de om este Felipe Costa. Are o personalitate extraordinară, o tehnică ieșită din comun și iubește sportul și ceea ce face. Îl mai admir și pe Samir Chantre, printre alții. Sunt destul de mulți astfel de oameni, dar ei mi-au venit primii în minte.

Cred că vei considera următoarea întrebare plictisitoare. Sunt convins că ai fost întrebat același lucru de nenumărate ori, dar cu toate acestea o voi face și eu. Cum ai reușit să obții centura neagră atât de repede? Deși, mai corect ar fi să te întreb cum ai reușit să ajungi la nivelul unei centuri negre atât de repede? Sunt convins că te-ai antrenat din greu, dar nu știu exact ce a presupus asta.

M-am antrenat cam 12 ore pe zi. După aproape doi ani de făcut asta, am primit centura neagră. Partea proastă este însă că m-am ales cu o mulțime de accidentări și am ajuns la supra-antrenament. Asta mi-a cauzat foarte multe probleme, și nu aș recomanda nimănui să încerce un asemenea lucru. Nu a fost și nu este deloc sănătos.

Într-adevăr, 12 ore pe zi pare inuman. Dar la un calcul destul de simplu, tu te-ai antrenat de fapt în doi ani mai mult decât alții din 10, așa că am putea spune că nici măcar nu ai luat neagra atât de repede. Asta nu înseamnă că nu sunt impresionat, și aș mai vrea să te întreb și ce planuri ai pentru anul în curs?

Aș vrea să câștig campionatul mondial, atât cu kimono cât și fără.  Iar dacă accidentările îmi vor permite, să mai particip și la open la câteva competiții.

Care a fost cel mai greu meci de până acum?Sau adversarul care ți-a făcut cele mai multe probleme?

Greu de spus. Cred în schimb cel mai greu dintre toate a fost și rămâne antrenamentul meu, nu un meci oarecare.

Am văzut într-un interviu pe care l-ai acordat InsideBJJ că ai menționat ceva referitor la o posibilă carieră în MMA, asta dacă nu se schimbă nimic în Federația de BJJ, în viitorul apropiat. Ai putea să îmi spui ceva mai multe despre asta? Te-ai antrenat și în vreun alt sport de luptă, în afară de BJJ, sau ai lucrat și cu specific MMA până acum?

M-am antrenat în kickboxing cu Kirian Fitzgibbons, care a produs mai mulți campioni mondiali de kick și care este instructorul principal al echipei naționale a SUA. Este un om extraordinar.

Sună bine, și nu știam asta. Cum ți se pare? E complet diferit de jiu jitsu.

Da, chiar că este. Dar antrenorul mă motivează, ceea ce este un lucru foarte bun, și până acum pot spune că m-am distrat de minune la antrenamente.

Ai vrea să schimbi ceva în BJJ-ul sportiv pentru a-l face mai potrivit unei situații de auto-apărare sau de MMA?

BJJ-ul nu trebuie să fie schimbat, se schimbă singur. Ceea ce ar trebui să se schimbe este mentalitatea oamenilor din sport.

Ai putea să îmi spui ceva mai multe despre asta?

BJJ-ul este o artă marțială. Este cel mai eficace sistem de auto-apărare, iar aplicabilitatea sa merge de la MMA până la sportul fără kimono. Nu trebuie decât să îl adaptezi puțin.  Cu toate acestea, nu cred însă că BJJ-ul ar trebui să se concentreze pe MMA. MMA-ul nu este o artă marțială și are propriile reguli…

Oamenii ar trebui să își schimbe mentalitatea. Acum, am impresia că vor să câștige cu orice preț. Ar trebui să își dea seama că momentul în care câștigă nu este cel în care primesc o medalie, ci momentul în care devin mai buni. Ar trebui să nu mai încerce orice doar pentru a obține o medalie.

Ce schimbări ai aduce în BJJ dacă ai putea?

Cred că toate finalizările ar trebui să fie permise la centurile negre.

Dar în sistemul de reguli al Federației?

Nu sunt de acord cu nimic din ceea ce este lăsat în seama arbitrului. Pentru că așa, poate manipula lucrurile și le poate duce în direcția în care vrea. Dacă rulile se schimbă, ar trebui să devină mai simple, nu mai grele. Este tot ce pot să spun acum. În orice caz, cei care se joacă după reguli vor face asta indiferent de schimbările aduse. Sunt convins că vor găsi metode noi pentru a le ocoli și pentru a-și păstra stilul.

Mulțumesc mult pentru timpul acordat. A fost o discuție deosebit de interesantă, și sunt convins că fanii o vor aprecia.

A.D.