Pierderea meciului prin triunghi nu este o noutate pentru Chael Sonnen. De fapt, apărarea la finalizările din gardă este o meteahnă mai veche a luptătorilor de libere sau de greco-romane. Indiferent de tehnică, luptătorii au tendinţa de a fi prinşi în finalizări din această poziţie.

Cariera lui Chael Sonnen este un exemplu perfect pentru teoria de mai sus. Fost vice campion mondial la greco romane, wrestler de nivelul 1 în USA şi dublu campion universitar, Sonnen este unul dintre wrestlerii de top care au intrat în MMA.

Brock Lesnar, un alt super wrestler care face furori în MMA!

Tiparul după care evoluează este asemănător în cazul majorităţii luptătorilor. Cu o rezistenţă fizică de excepţie (doar e nevoie de rezerve serioase de carburant pentru a termina sezonul ca wrestler în USA), luptătorii reuşesc de cele mai multe ori să îşi domine fizic adversarii, găsind cu uşurinţă clinch-ul şi “marcând” pe score-carduri multe puncte la capitolul “Takedowns”.

Cele mai grele meciuri pentru un wrestler sunt impotriva altui wrestler care ii poate anihila proiectarile. Ex din imagine: Lesnar vs Carwin

Însă, fiind abia ucenici în ceea ce înseamnă “Submission Wizzards”, sunt slabe şansele de a finaliza la sol, exceptând probabil choke-urile bazate pe forţă (neck cranks). De asemenea, majoritatea wrestlerilor sunt strikeri foarte slabi, puţine fiind excepţiile, deşi una dintre ele, Cain Velasquez, i-a dat somn unui luptător despre care se spunea că este “insomnibil”.  Aşadar, wrestlerii au tendinţa de a termina meciurile la decizie.

Cain Velasquez îl face KO pe Big Nog, demonstrând că există şi wrestleri cu KO Power

Reţeta de succes a unui wrestler în MMA este de a-şi controla cu succes adversarul, ceea ce duce mai devreme sau mai târziu la sol, unde, după cum spuneam, poate apărea problema. Marea majoritate a wrestlerilor nu are cunoştinţe la sol, dedicându-şi toată viaţa unui singur sport, luptele. Astfel apare nevoia de cross-training cu BJJ sau Submission Wrestling, însă cariera de MMA-ist nu te aşteaptă să evoluezi, trebuie să o faci din mers. Să fii wrestler de top şi să dai în primii 2-3 ani de carieră de un BJJ-ist bun, duce la un rezultat catastrofal, asta pentru că BJJ-iştii sunt obişnuiţi să lupte de pe spate, acolo unde ajung invariabil în cazul meciurilor cu wrestleri de top.

Phil Davis este unul dintre cei mai promiţători luptători din UFC, fiind şi unul dintre cei mai titraţi wrestleri din MMA. Totuşi, în cele 3 meciuri ale sale, 2 s-au terminat la decizie, deşi calibrul adversarilor nu a fost unul nemaipomenit!

Acelaşi Phil Davis, câştigând la decizie în gala UFC 117, deşi adversarul a fost cu o clasă sub el, şi la propriu şi la figurat!

Pe acelaşi tipar merge şi cariera lui Chael Sonnen. Intrat în MMA în 1997, acesta adună 6 victorii, din care 4 la decizie. Apoi, din trei meciuri scoate un egal şi 2 înfrângeri, una prin armbar, cealaltă prin triunghi. Trevor Prangley şi Forrest Griffin trag un semnal de alarmă pe care Sonnen avea să îl ignore.

Griffin vs Sonnen - triunghi

Doi ani mai târziu, după o perioadă cu 8 victorii şi 4 înfrângeri, pentru Sonnen urmează un nou “2 din 3″, Renato “Babalu” Sobral şi Jeremy Horn aplicându-i aceeaşi reţetă: triunghi & armbar.

Babalu vs Sonnen - triunghi

Horn vs Sonnen - Armbar

Urmează 5 meciuri câştigate, după care ghice ce? Exact, un nou Armbar, semnat Paulo Filho.

Paulo Filho vs Sonnen - Armbar

Încă 2 victorii şi Demian Maia îi atârnă un nou triunghi de gât.

Maia vs Sonnen - triunghi

Oare se va învăţa minte vreodată? Sonnen revine în forţă şi reuşeşte trei super victorii cu Dan Miller, Okami şi Marquardt. Chael se găseşte în cel mai important meci al vieţii sale, title shot vs Anderson Silva, cel mai tare luptător p4p, deţinător de recorduri peste recorduri. Timp de 4 reprize şi jumătate Sonnen bate la Anderson ca la fasole, şocând lumea cu cele 2 knockdownuri administrate campionului, şi cele aproape 350 de lovituri distribuite pe corpul brazilianului, din care 251 în cap!

Imagine caracteristică pentru primele 4 runde şi jumătate ale meciului cu Sonnen vs Silva

Însă, cu 2 minute înainte de final, după 23 de minute de bombardament continuu, Sonnen este prins încă o dată într-o finalizare din gardă. Mai exact două, căci Anderson a reuşit un triunghi-armbar după modelul Werdum vs Fedor, tehnică ce i-a adus o victorie la care nici cel mai înfocat fan al său nu mai spera.

Silva vs Sonnen - triunghi

Aşadar, pentru Sonnen a fi deasupra adversarului a fost o sabie cu 2 tăişuri. L-a adus între cei mai buni luptători din lume dar i-au întrerupt sistematic şirul de victorii. Ce este mai grav însă, e faptul că Sonnen nu doar că a fost prins mereu cu astfel de finalizări din gardă, dar nu a dat niciodată impresia că stie să iasă din triunghi, de exemplu, fie că a fost în 2003 vs Forrest Griffin, în 2006 vs Babalu sau în 2010 vs Anderson Silva, semn că pentru el este neimportant că este prins iar şi iar în finalizări din garda adversarului.

Poate a fost doar ghinion, iar…

Florian Ceafalău