Traditie si Modernism

Traditie si Modernism

A gandi astazi despre lumea Artelor Martiale in termenii folositi acum cateva sute de ani este ca si cum am vorbi despre tehnologia informatiei in latina sau in greaca veche. Asa cum in aceste limbi nu exista cuvinte sau notiuni care sa redea realitatile unei lumi in continua dezvoltare, tot asa vechile scoli sau sisteme nu pot acoperi complexitatea formelor de lupta actuale.
Turnee ca Ultimate Fighting sau K-1 au dovedit si continua sa dovedeasca ca vremea stilului “cutare” practicat intre zidurile familiei “cutare” a trecut. Astazi intalnim din ce in ce mai des luptatori totali, foarte bine pregatiti, pentru care tehnica adversarilor dintr-un stil sau altul nu mai prezinta secrete. Avand acces nelimitat la informatii, beneficiind in pregatire de ultimele cuceriri ale stiintei si tehnologiei, practicantii Artelor Martiale se indreapta astazi spre forme de pregatire complexe, care sa integreze cat mai multe din cunostintele actuale.
In ultimele decenii, lumea Artelor Martiale s-a imbogatit cu stiluri si scoli noi, care incearca, fiecare intr-o maniera proprie, sa adune tot ce poate fi mai bun in materie de informatie. Astfel de scoli, cum ar fi “Seido Karate” , “Shidokan” , “Ashihara Karate” etc., si-au dovedit superioritatea in turnee Full Contact aratand ca schimbarile facute si pedagogia propusa au un suport real. Tonul acestor schimbari a fost dat fara indoiala in anii `50 de Masutatsu Oyama, fondatorul stilului Kyokushin Karate ( Karate-ul ultimului adevar ). Inzestrat cu o forta fizica si o putere spirituala iesite din comun, Sosai Oyama s-a aflat inca din tineretea sa in cautarea limitei superioare a Artelor Martiale. Practicant al mai multor stiluri si forme de lupta ( Boxul chinezesc si occidental , Judo, Shotokan, Go Ju Ryu ) Masutatsu Oyama a pornit intr-o cautare solitara a ceea ce el spera sa fie “ultimul adevar” in Artele Martiale. Dupa doua perioade de izolare in singuratatea muntilor, una de noua luni si alta de optsprezece luni, Oyama s-a intors in “lumea civilizata” promovand prin lupta si demonstratii un “ceva” nou pe care contemporanii sai l-au numit Oyama Karate. Acest nou stil, deosebit de puternic si eficace, a fost rafinat si imbogatit, transformandu-se in cele din urma in ceea ce astazi cunoastem sub numele de Kyokushinkai.
Unul dintre primii elevi ai lui Sosai Oyama a fost Jon Bluming, un olandez veteran al razboiului din Coreea. Dupa ce a dobandit al treilea Dan in Judo de la Tokyo Hirano, unul dintre cei mai cunoscuti instructori din Kodokan, Bluming a devenit din ce in ce mai interesat de Karate. In vremea cand Jon Bluming a pasit in vechiul Kyokushin Honbu Dojo, acesta devenise cunoscut ca fiind singurul loc in care un karateka putea practica o lupta totala, fara restrictii de regulament sau menajamente. Cei mai vechi elevi ai lui Oyama povestesc cu nostalgie despre antrenamentele grele, luptele dure si despre felul in care asimilau in propriul stil orice tehnica sau metoda eficace intalnita la exponenti ai altor scoli.
Curand dupa aceea, insa, Kyokushin Karate a inceput sa accentueze aspectul competitional al luptei, promovand un regulament dintre cele mai dure dar cu multe restrictii. Aplecarea spre latura sportiva a Artelor Martiale a produs efecte si schimbari in pedagogia si metodica stilului Kyokushin. Adept al unei lupte totale, avand experienta unui razboi real, Jon Bluming a respins noua tendinta. Dotat cu un fizic impresionant s-ar fi putut foarte usor impune in lupta de knock- down karate, dar nu a vrut niciodata sa paraseasca conceptul de “all round fighting “.
La inceputul anilor `60, Bluming i-a prezentat lui Masutatsu Oyama ideea unui stil complex, care sa cuprinda alaturi de devastatoarele tehnici de lovire din Kyokushinkai, prize, proiectari si lupta la sol. Acest concept a fost initial aceeptat, Oyama renuntand la el dupa trimiterea lui Jon Bluming pentru a introduce Kyokushin Karate in Europa. Cel care l-a sustinut pe Bluming Sensei in toti anii care au urmat a fost nimeni altul decat omul din umbra lui Oyama, Kenji Kurosake, care s-a despartit de fondatorul stilului Kyokushinkai dupa ce acesta a alunecat spre o latura comerciala.
La inceputul secolului al XVII-lea, Miyamoto Musashi scria in Gorin No Sho ca Artele Martiale, de indata ce au parasit campul de lupta si au intrat in sali, au inceput sa se acopere cu “floricele”. Tocmai aceste floricele a incercat Bluming sa le elimine, promovand un stil complet, total, care sa acopere prin tehnica si pedagogie cat mai mult din realitatile luptei. Cu sprijinul lui Kenji Kurosake, Jon Bluming a pus bazele unui stil modern si deosebit de eficace pe care l-a numit Kyokushin Budokai Karate.
Avand inscris in jurul simbolului sau motto-ul “all round fighting”, Budokai Karate include tehnici de lovire, proiectare si lupta la sol, precum si tehnici de lupta cu arme. Competitia de Budokai Karate este una dintre cele mai spectaculoase competitii din sfera Artelor Martiale, avand un regulament permisiv ce lasa luptatorul sa isi exprime intregul potential, pastrand insa limitele de securitate si sportivitate.
Jon Bluming ( 10 Dan Karate, 9 Dan Judo, 4 Dan Bo Jitsu, 4 Dan Ju Jitsu, 2 Dan Kendo) este astazi recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari maestri in viata si conduce o puternica organizatie internationala ? International Budokai Kan ( I.B.K.).

Articol realizat de:
Daniel Constantinescu, 2 Dan, Director tehnic si de arbitraj al Asociatiei de Budokai Karate