Criterii de judecare in Muay Thai – Tony Myers I

Autor: Alexandru Amarfei

Preluat dupa Fighters Magazine si www.muaythaionline.net cu permisiunea autorului

Autorul, dl. Tony Myers, este un arbitru si judecator cu experienta, si de asemenea un antrenor experimentat de Muay Thai. Este arbitru si judecator de nivel national, international si mondial in Marea Britanie, Europa si Thailanda. In 2002 a fost selectionat pentru a arbitra la meciuri transmise in direct la televiziunea thailandeza, precum si la meciuri care au beneficiat de prezenta membrilor familiei regale la Bangkok. Are calificarea de arbitru si judecator profesionist a WMC (World Muay Thai Council) si a IFMA (International Federation of Muay Thai Amateur). Sustine cursuri si seminarii de arbitraj in Marea Britanie si in numeroase alte tari.

MuayThai castiga in popularitate si este acum televizat cu regularitate prin transmisii prin satelit si terestre, chiar daca multe au loc cand majoritatea celor din Anglia dorm. Pentru ca orice sport sa aiba succes, este esential pentru competitori si foarte folositor pentru fani sa inteleaga regulile acestuia, si Muay Thai nu face exceptie. Ar fi de negandit ca spectatorilor din fotbal sau jucatorilor sa le fie straina cel putin o intelegere rudimentara a regulilor sau a modului de a castiga jocul, si totusi aceasta se intampla in Muay Thai in Anglia.

Intotdeauna vor exista opinii diferite despre cine a castigat un meci foarte strans. Exista lucruri care influenteaza modul nostru de a judeca in sport chiar atunci cand ne dam toata silinta sa fim neutri. Deciziile sunt influentate de un numar de factori: zgomot, propriile asteptari, pozitionarea, memoria, experienta si uneori chiar culoarea echipamentului cuiva. Dar cea mai mare influenta, de departe, o are lipsa de intelegere a criteriilor de punctaj; daca judecatorii nu utilizeaza aceleasi criterii, sunt sanse foarte slabe sa existe un consens, chiar in lupte care sunt potential usor de judecat.

Arbitrez cu regularitate Muay Thai in Anglia si ocazional si la nivel international. Ca arbitru am avut frecvent “priviri goale” ca raspuns de la luptatori cand i-am avertizat sa nu-si ia oponentii pe sus, sa nu apuce corzile ringului, sa nu faca priza la partea inferioara a torsului (toate acestea reprezentand foul-uri). Am avut de-a face cu reactii de manie si neincredere de la oamenii din colt cand luptatorii lor au fost descalificati pentru proiectari peste sold care au dus la accidentarea oponentilor. Exista frecvent adevarate confuzii, chiar in randurile celor implicati in sport, privind tehnicile care aduc puncte si cele care nu aduc puncte in Muay Thai. Exista o gama larga de prejudecati raspandite de fani, antrenori si chiar de unii oficiali privind modalitatea de punctaj.

Aceste prejudecati variaza de la “loviturile de pumn nu aduc puncte” la “lowkick este cea mai importanta lovitura de picior pentru a puncta” si “conteaza varietatea tehnicilor” pana la “punctajul este acelasi ca in box si kickboxing”. Toate aceste conceptii sunt false si pun in lumina confuzia privind punctajul in Muay Thai. Asadar, cum se puncteaza meciurile de Muay Thai ? Care sunt interdictiile ? Care sunt tehnicile permise ? Acest articol isi propune sa raspunda acestor intrebari.

Nu voi uita niciodata prima zi cand m-am asezat pe una din bancile de lemn in atmosfera saturata de umezeala a stadionului Lumpini din Bangkok. Am fost total fascinat de fanii cantand la unison pentru luptatorii “lor”, in general asta insemnand si: cei pe care pariasera. Eram deja implicat de o viata in artele martiale si am fost impresionat de duritatea, viteza, simtul echilibrului, agilitatea si tehnicitatea luptatorilor din ring. Cu toate acestea, am fost putin derutat de unele decizii acordate in acea zi de judecatori. Eram un fan al sportului, dar, fiind crescut pe un “regim” de box clasic si arte martiale japoneze, modalitatea de a acorda puncte in Muay Thai m-a lasat oarecum confuz.

Dupa ce am discutat cu un numar de fani europeni, mi-am dat seama curand ca nu eram singurul in aceasta situatie. O parte din spectatorii europeni nu intelegeau cu totul in ce mod erau judecate luptele. De atunci, am fost destul de norocos sa am eu insumi elevi care au luptat pe Lumpini si Radjadamnern, precum si sa fiu arbitru si judecator la luptele din Bangkok. Acum, intelegand regulile si modul de punctare, am avantajul de a putea instrui luptatorii mai bine pentru competitiile internationale si in plus am o satisfactie superioara privind modul de intelegere a luptelor. Sper ca si dv. sa impartasiti acelasi beneficiu macar cu putin mai mult citind acest articol.

Competitiile internationale

Acest articol descrie in mod principal regulile si modul de punctare in competitiile “A” sau “open class” de Muay Thai profesionist, utilizand intreaga gama de procedee permise; aceste reguli au acceptare internationala si in general sunt singurele reguli acceptate pe stadioanele din Thailanda. Luptele de clasa “B” sau “C” din Anglia se desfasoara sub o gama mai mare de reguli, depinzand de asociatia care le promoveaza. Pentru scopul acestui articol, acolo unde exista un consens intre organizatii, variatiile de reguli vor fi subliniate ca apartinand sistemelor de clasa “B” sau “C” atunci cand va fi cazul.

In MuayThai exista o distinctie importanta intre competitiile de amatori si cele profesioniste, care de multe ori are putin de-a face cu experienta sau statutul atletilor in cauza si cel mai des ? cu regulile si echipamentul protector folosit. Luptele de amatori se desfasoara in mod curent pe durata a 4 reprize de 2 minute, cu echipament constand in casca, protectii de cot, pieptare si protectii de tibie (in plus pe langa manusile, cochilia si proteza dentara utilizate si la profesionisti). Desi cele mai multe reguli in vigoare in meciurile de amatori sunt identice cu cele de clasa “A” la profesionisti, exista diferente in sistemul de a puncta. Termenul “profesionist” in articolul de fata se refera la luptatorii care concureaza fara protectii altele decat manusi, cochilie si proteza dentara, si nu la experienta de lupta sau valoarea burselor primite.

Clasificarea meciurilor

Luptele profesioniste in Anglia (si in general in Europa, precum si intr-un numar de tari din lume care au adoptat acest sistem) sunt clasate in categoriile “A”, “B” si “C”. Clasa “A” se refera la luptatorii de scena internationala “open”, clasa “B” – la luptatorii rodati care au atat experienta intr-un numar serios de lupte cat si capabilitatile fizice si tehnice de a concura intr-un sistem de 5 reprize a 2 minute. Clasa “C” include luptatorii putin experimentati, relativ novici, care pot lupta pe durata a 3 reprize de 2 minute.

Cele mai multe din regulile clasei “A” se aplica si in clasele “B” si “C” cu putine exceptii. In cele mai multe asociatii din Marea Britanie exista asa-numitele lupte de clasa “C” “profesionista” cu 3 reprize de 2 minute si un minut pauza intre reprize, in care utilizarea coatelor si a genunchilor la cap este interzisa. Clasa “B” are meciuri de 5 reprize a 2 minute cu un minut pauza intre reprize. In unele asociatii sunt permise loviturile de genunchi la cap, in altele ? nu. In general loviturile de cot nu sunt permise in meciurile de clasa “B”, desi in unele ocazii sunt folosite cu acordul prealabil al luptatorilor. In Marea Britanie chiar si unele meciuri de clasa “A” se desfasoara fara a permite lovituri de cot, dar uzul acestora devine din ce in ce mai raspandit. Meciurile de clasa “A” sunt de 5 reprize de 3 minute cu pauza de doua minute intre reprize, uneori redusa la un minut si jumatate in unele asociatii.

Diferente intre asociatii

Exista diferente intre asociatiile din Marea Britanie privind criteriile de judecare? Raspunsul la aceasta intrebare este: da ! Cat de apropiate sunt criteriile utilizate de cele thailandeze depinde frecvent de experienta oficialilor asociatiei. Regulile si punctajul discutate in acest articol reflecta pe cele folosite in Thailanda. Motivul pentru aceasta nu este numai faptul ca Thailanda este locul de nastere al Muay Thai si ca are mai multe meciuri de Muay Thai decat orice alta tara, dar si faptul ca odata cu formarea “World Muay Thai Council” (WMC) in 1995 si mai recent, a “Board of Boxing Sport”, Thailanda a stabilit un standard international pentru reguli pe care cele mai multe tari tind sa-l urmeze. Confuziile se pot naste atunci cand diferite organizatii de kickboxing folosesc reguli similare Muay Thai; kickboxing si K-1 sunt formate sportive legitime insa diferite de Muay Thai atat in materie de reguli cat si de criterii de arbitraj.

O alta confuzie privind regulile si punctajul deriva din legaturile stranse ale Angliei cu Olanda. Pe parcursul anilor, Olanda a produs luptatori extraordinari, cu un numar mare de cariere profesioniste de succes in Thailanda. Personal, sunt un fan al multor luptatori olandezi si le apreciez spiritul de lupta. Cu toate acestea, regulile de box thailandez aplicate in Olanda au fost dominate de organizatii de kickboxing precum NKBB si de sali precum faimoasa “Chakuriki” a lui Thom Harrinck, care a avut un trecut indelungat de knockdown karate si kickboxing. Pionierii Muay Thai si kickboxing in Olanda au fost Peter van de Hemel, Jan Plaas si Jan van Looyen. Acesti practicanti de arte martiale au calatorit initial in Japonia pentru a se antrena si nu la Bangkok. Toate aceste influente au rezultat in tendinta de a judeca marea majoritate a luptelor din Olanda intr-un mod diferit de sistemul folosit de thailandezi. De exemplu, a functionat un sistem de a atribui puncte pe baza numararii loviturilor, fiind folosit uneori un mecanism de numaratoare electronic; acest mod de a puncta este radical diferit de cel thailandez. Loviturile de pumn puternice si cele de picior la coapsa (lowkick) tind sa domine Muay Thai in Olanda si desi genunchii si coatele sunt mai folosite acum, se pune un accent mai mic pe punctarea prin genunchi sau lovituri de picior la sectiunea de mijloc ? acestea fiind cele doua modalitati principale mai apreciate in Thailanda in materie de arsenal valabil.

In afara diferentelor mentionate, exista tendinta de a accepta apucarea corzilor pentru a evada din clinci, caderea la sol ca defensiva contra apucarii piciorului pentru a preveni aplicarea consecutiva de lovituri de catre oponent ? aceste tactici fiind frecvent tolerate in Olanda in trecut. In Thailanda, acestea pot duce chiar la descalificare. Un numar destul de mare de englezi luptand in Olanda, si existand un numar mare de materiale video pe piata cu campioni olandezi concurand sub sistemul de reguli din Olanda, acestea au influentat in mare masura intelegerea si interpretarea regulilor.